Reticle for optical device

RO 118681 Β1

Invenția se referă la un reticul pentru vizoare de armă, și, în special, la reticule destinate folosirii în vizoare de armă, telescopice.

Toți trăgătorii, indiferent că sunt ofițeri de poliție, trăgători olimpici sau amatori, au un scop comun: să lovească ținta în mod precis și eficient. Precizia și eficiența tragerii depind în mare măsură de priceperea trăgătorului dar și de construcția armei de foc și muniției.

Precizia unei arme de foc poate fi sporită însă și prin folosirea de componente fabricate cu multă precizie, inclusiv muniție fabricată cu precizie.

în tragerea la țintă, este bine cunoscut faptul că folosirea unei muniții, la care greutatea și tipul încărcăturii de azvărlire, greutatea și dimensiunile glonțului și dimensiunile cartușului în totul sau sunt ținute în anumite limite foarte stricte, poate îmbunătăți precizia tragerii.

La distanțe foarte lungi, de peste 457,2 m, priceperea trăgătorului și calitatea muniției nu sunt, de multe ori, suficiente pentru a da certitudinea că trăgătorul va lovi ținta. Cu căt distanța crește, alți factori pot afecta traiectoria glonțului și punctul distanței de cădere la impact. Unul din acești factori este efectul căderii glonțului. Căderea glonțului este provocată de influența gravitației asupra glonțului aflat în mișcare și este caracterizată de traiectoria glonțului care, pe distanțe lungi, se curbează spre pământ. De aceea, pentru a lovi o țintă la distanță mare este necesar să se ridice țeava armei și punctul de ochire, realizând astfel o reglare a căderii glonțului. Alți factori cum ar fi vântul, efectul de magnus, adică împingerea laterală exercitată de vânt asupra glonțului aflat în mișcare de rotație, a cărui axă este perpendiculară pe direcția vântului, construcția glonțului și particularitățile armei pot provoca devierea glonțului spre stânga sau spre dreapta traiectoriei centrale a glonțului care parcurge o distanță mare. Astfel de influențe sunt denumite, în general, efecte de derivă sau deviere din cauza vântului. De aceea, pentru a lovi o țintă la distanță mare este necesară o corecție de derivă care se face printr-o ușoară deplasare a țevii armei către stânga sau către dreapta pentru a compensa deriva glonțului. Astfel, în scopul de a lovi o țintă aflată la distanță mare, trăgătorul trebuie, în mod obligatoriu, să vadă ținta, să estimeze precis distanța până la țintă, să estimeze influența căderii glonțului și să folosească această informație pentru a poziționa în mod adecvat țeava armei de foc, înainte de apăsarea pe trăgaci.

Se cunosc vizoarele telescopice, clasice ale armelor sau lunetele, dar acestea nu sunt utile, în general, la distanțe mari, de peste 548,64...731,52 m. Reticulele unor astfel de lunete sunt plasate, în mod caracteristic, în centrul câmpului, peticului vertical servind ca indicator central pentru efectuarea reglajului de derivă, iar peticului orizontal servind ca indicator central pentru efectuarea reglajului de cădere a glonțului. Modificările aduse pănă acum acestui sistem de bază nu au dat posibilitatea ca un trăgător experimentat, care execută trăgaci la distanțe mari, să descopere, să repereze și să lovească rapid și sigur, o țintă indiferent de tipul de arma folosit, admițând întotdeauna că arma este capabilă să atingă ținta la distanța lungă dorită.

Se cunoaște din descrierea de brevet de invenție US 1190121, un reticul destinat a fi folosit la o lunetă de pușcă, prevăzută cu un telemetru care prezintă semne de marcare pentru descoperirea unei zone în raport cu înălțimea unui om. Evident, din cauza variației inerente a înălțimii individuale a oamenilor, față de cea folosită la realizarea reticulului, și impreciziei ce rezultă la distanțe mari, luneta aceasta este eficientă numai pănă la o distanță de 548,64 m.

Se mai cunoaște din brevetul de invenție US 3948587, un sistem de vizor telescopic cu reticul, pentru arme, care comportă niște fire reticulare principale ce se intersectează, în mod clasic, la centrul câmpului, și niște fire reticulare orizontale, secundare, distanțate între ele la anumite valori pentru a forma un telemetru și a distinge deschideri și puncte de ochire,

RO 118681 Β1 pe baza unei mărimi estimate, prestabilite, a țintei. Exemplul de realizare preferat în acest 50 caz, este conceput pentru a fi folosit la vânarea unei căprioare cu înălțimea de 457 mm la piept. Totuși, ca și în cazul anterior, utilitatea soluției concepute pentru executarea de trageri asupra altor ținte de mărime variabilă, la distanță mare, este îndoielnică.

Se mai cunoaște o lunetă, prezentată în descrierea de brevet de invenție US 3493733, cu putere variabilă, care comportă două fire reticulare, de ochire și două fire reticu- 55 lare, superioare, pentru încadrarea unei ținte de dimensiuni cunoscute, aflată la o distanță cunoscută.

Luneta poate fi montată pe țeava unei arme de foc, iar poziția lunetei este reglabilă, în sus și în jos, în raport cu țeava armei de foc pentru a compensa căderea glonțului prin acoperirea țintei cu reticulele de încadrare și rotirea unui inel de reglaj pentru a lărgi sau 60 contracta reticulele de încadrare în scopul de a încadra ținta. Luneta prezentată, și celelalte descrise mai sus, are utilitate limitată la distanțe lungi, deoarece ea este proiectată având în vedere o țintă de mărime specifică, deci este imprecisă când este folosită pentru ținte de mărime ce variază în limite largi, deoarece, la distanțe lungi, luneta nu este capabilă să se deplaseze suficient în raport cu țeava, întrucât poate fi obstrucționată de țeava armei de foc. 65 Se mai cunoaște o lunetă prezentată în descrierea de brevet de invenție US 4403421, și care comportă un reticul principal și un reticul secundar, reticulul secundar fiind un reticul poligonal cu indicatoare diferite pe niște fețe diferite care se pot roti în poziția necesară pentru a compensa căderea glonțului și a determina distanța pănă la țintă, pentru ținte de dimensiuni diferite. Totuși, faptul că trebuie să se rotească un reticul secundar pentru 70 localizarea unei forme de țintă, adecvată, și stabilirea distanței, în scopul determinării distanței, înseamnă consum de timp fapt nedorit, deoarece această operație distrage atenția trăgătorului de la țintă.

Trebuie reținut faptul că impreciziile de telemetrare a distanței, inerente la toate materialele bibliografice prezentate din stadiul anterior al tehnicii, pot fi rezolvate folosind un 75 telemetru cu laser.

Totuși, deoarece un telemetru cu laser emite adesea lumină vizibilă, există întotdeauna posibilitatea ca raza provenită de la telemetrul cu laser să fie detectată, relevând poziția trăgătorului și făcând ca o țintă vie să se deplaseze putând provoca alte consecințe, nedorite, înainte de lansarea loviturii, în afară de aceasta, un telemetru cu laser include o 80 multitudine de elemente electronice complexe, care trebuie manipulate cu grijă. Unele telemetre cu laser necesită ținte late sau cu reflexie înaltă pentru a se atinge distanța, în sfârșit un telemetru cu laser trebuie să fie alimentat de la o sursă cu curent electric, sursă ce trebuie purtată suplimentar de către trăgător. Greutatea suplimentară reprezintă o povară nedorită și există totodată posibilitatea ca sursa de curent electric să se defecteze sau să fie 85 consumată prin folosire, făcând în această situație ca telemetru să devină inutilizabil.

în consecință, a existat nevoia de realizare a unui vizor telescopic, pentru arme de foc, prevăzut cu un reticul care să includă un telemetru optic capabil să permită unui trăgător experimentat să determine precis distanța până la orice țintă, de mărime estimabilă, indiferent cât de mare sau cât de mică este aceasta, să efectueze rapid și precis reglajul de 90 cădere a glonțului și reglajul de derivă, folosind cunoștințele și experiența trăgătorului și fără să necesite deplasări de inele sau efectuarea de reglaje la telemetru, dând astfel posibilitatea trăgătorului să lovească precis ținte aflate la distanțe de cel puțin 1097 m până la 2286 m sau mai mari, în funcție de puterea văzului trăgătorului și de distanța de bătaie maximă a armei de foc alese. 95

RO 118681 Β1

Reticulul, conform invenției, înlătură dezavantajele de mai sus, prin aceea că invenția asigură un vizor telescopic, îmbunătățit, pentru arme de foc, el având o carcasă, care include un mijloc pentru montarea carcasei într-o poziție prestabilită, fixă, în raport cu țeava armei, un obiectiv montat la o extremitate a carcasei, un ocular montat la extremitatea opusă a carcasei, un reticul montat în respectiva carcasă, între obiectiv și ocular, reticului având un centru optic, un fir reticular principal vertical, care intersectează centrul optic al reticulului, un fir reticular principal orizontal, care intersectează respectivul fir reticular principal vertical, într-o poziția situată deasupra centrului optic, atunci când carcasa este montată pe țeava armei de foc, pentru a forma un cuadrant, superior-dreapta, un cuadrant superiorstrănga, un cuadrant inferior-stănga, un cuadrant inferior-dreapta, o multitudine de fire reticulare, secundare orizontale, distanțate în mod uniform de-a lungul firului reticular, principal vertical, o multitudine de fire reticulare, verticale, distanțate în mod uniform de-a lungul cel puțin a unora dintre firele reticulare secundare, orizontale, și marcaje de telemetru poziționate în unul dintre cuadranții menționați. Vizorul telescopic pentru arme de foc, conform acestui exemplu de realizare, poate fi fixat pe o lunetă de putere fixă sau pe o lunetă de putere variabilă. Când niște elemente optice, sunt montate în carcasa menționată, pentru a permite ca puterea să fie variată de-a lungul unei distanțe prestabilite, reticulul se află, cel mai bine, montat între obiectiv și elementele optice de putere variabilă.

într-un alt exemplu de realizare, conform prezentei invenții, se prevede un tip de reticul pentru folosirea la orice vizor telescopic, clasic pentru arme de foc , indiferent dacă un astfel de vizor telescopic, pentru armă de foc, este un telescop cu putere fixă sau un telescop cu putere variabilă. Un reticul, conform acestui exemplu de realizare este construit, preferabil, dintr-o pastilă sau disc transparent din punct de vedere optic, el având un centru optic ce coincide cu un centru al unui câmp de vedere, atunci când pastila, discul, este montată în lunetă. Un fir, reticular, principal, vertical, având o grosime prestabilită, împarte discul în două părți egale intersectând centrul optic al discului. Un fir reticular principal, orizontal, având o grosime prestabilită, intersectează firul reticular principal, vertical, cel mai bine deasupra centrului optic al discului pentru a forma un cuadrant superior-dreapta, un cuandrant superior-stânga, un cuadrant inferior-stânga și un cuadrant inferior-dreapta. O multitudine de fire reticulare secundare orizontale, având o grosime prestabilită, sunt distanțate uniform de-a lungul firului reticular principal, vertical.

în varianta optimă cel puțin unele din aceste fire reticulare secundare, orizontale, sunt identificate cu un identificator unic pentru a ajuta trăgătorul la localizarea firului reticular orizontal adecvat, pentru folosire la alegerea unui punct de ochire. O multitudine de fire reticulare secundare, verticale, având o grosime prestabilită, sunt distanțate uniform de-a lungul a cel puțin câtorva fire reticulare secundare orizontale, pentru a ajuta la efectuarea unor reglaje de derivă, precise, în sfârșit, un mijloc de telemetrare, separat, este poziționat în unul din cuadranții menționați pentru a ajuta pe trăgător să determine distanța până la tintă.

în continuare, se prezintă un exemplu de realizare a reticulului pentru vizor, conform invenției, în legătură cu fig.1 pănă la 9, care reprezintă:

- fig.1, reprezentare schematică a componentelor optice ale unui vizor telescopic pentru arme de foc;

- fig.2, vedere frontală a unui reticul în care se arată marcajele așa cum se văd printrun vizor telescopic cu transfocator pentru arme de foc de putere mare, și distanțarea marcajelor pe baza unei scale țoii de unghi;

- fig.3, vedere frontală a unui reticul în care se arată marcajele așa cum se văd printrun vizor telescopic cu transfocator pentru arme de foc, de putere mică;

R0118681 Β1

- fig.4, vedere laterală, parțială, a unei arme de foc în care se arată un vizor telescopic montat pe țeavă; 145

- fig.5, tabel balistic de reglaj (aducere la zero) la 500 iarzi (8457,2 m], pentru o pușcă M - 93; model Boit Action, cu calibru de 12,7 mm (0,5 țoii) având o țeavă de 762 mm (30 țoii] construită pentru tragere cu cartușe de mitralieră Browning, calibru 12,7 mm; (0,5 țoii);

- fig.6, exemplu de formular de lucru ce poate fi folosit pentru etalonarea marcajelor 150 pe un reticul, conform prezentei invenții;

- fig.7, formular de lucru completat pe baza tabelului arătat în fig.5;

- fig.8A +B, tabel ilustrativ cuprinzând date pentru determinarea unui reglaj de derivă, adecvat, pentru exemplul dat;

- fig.9, reticul, conform prezentei invenții, bazat pe o scală centimetru de unghi. 155

Reticulul pentru dispozitiv optic, conform invenției, după cum se arată în fig.1 și 4, este montat într-un vizor telescopic 10 pentru arme de foc denumit uneori și lunetă și cuprinde o carcasă 36 care poate fi montată într-o poziție fixă față de o țeavă 38 a unei arme de foc. Carcasa 36 este construită, preferabil, din oțel sau aluminiu, însă poate fi construită, realmente, din orice material, efectiv neflexibil și durabil, care este util pentru construcția de 160 echipament optic. în carcasa 36, la un capăt al acesteia, este montat un obiectiv 12 sau un ansamblu de lentile.

în carcasa 36 (conform fig.1) la capătul opus, este montat un ocular 14 sau un ansamblu de lentile. în domeniul de specialitate se cunoaște foarte bine cum se fabrică astfel de lentile, fie dintr-o singură bucată de sticlă, fie dintr-un alt material optic; de exemplu, 165 un material plastic transparent, care este polizat și șlefuit pentru a focaliza lumina, sau din două ori mai multe piese din astfel de material, montate împreună cu un adeziv transparent din punct de vedere optic, sau ceva similar pentru a focaliza lumina, în consecință, termenul lentilă, așa cum este folosit aici, este menit să acopere, fie o lentilă construită dintr-o singură bucată de sticlă optică ori de alt material capabil să focalizeze lumina, fie din mai multe piese 170 montate împreună pentru a focaliza lumina. După cum va înțelege o persoană interesată cu cunoștințe de specialitate în acest domeniu, cănd luneta 10 este montată pe o țeavă 38 a unei arme de foc, obiectivul 12 este orientat către țintă, iar ocularul 14 este montat către ochiul trăgătorului.

Alte componente optice, care pot fi cuprinse în carcasa 36, includ niște componente 175 optice 16 de putere variabilă, pentru o lunetă cu putere variabilă. Astfel de componente includ, în mod caracteristic, lupe și montanți. O astfel de lunetă cu putere variabilă permite utilizatorului să aleagă o putere dorită în interiorul unei game de puteri prestabilite.

De exemplu, cu o lunetă 3-12x50, utilizatorul poate să aleagă o putere joasă (adică 3 x 50) sau o putere înaltă (adică 12 x 50) sau orice putere situată în spectrul continuu dintre 180 acestea.

în sfârșit, în componența lunetei 10 un reticul 18 este inclus, în mod caracteristic, pentru a ajuta pe trăgător în lovirea țintei. Reticulul se construiește în mod caracteristic, dar nu în mod necear, folosind un material optic, de exemplu, o sticlă optică sau un material plastic optic, și are formă de disc sau pastilă cu fețe efectiv paralele. La o lunetă cu putere 185 fixă, reticulul poate fi montat oriunde între ocularul 14 și obiectivul 12. La o lunetă cu putere variabilă, reticulul se montează, cel mai bine, între obiectivul 12 și componentele optice 16. în această poziție, mărimea aparentă a reticulului, când este potrivit prin ocular, variază cu puterea. Ca exemplu, se va compara reticulul din fig.2 de putere înaltă cu cel din fig.3 de putere joasă. Când un reticul, conform prezentei invenții, se montează într-o lunetă cu putere 190 variabilă este de preferat o lunetă cu putere variabilă fabricată, de exemplu, de firma

RO 118681 Bl

Schmidt, & Co. K.G din Biebertal, Germania, datorită sistemului optic excelent al acesteia, în cazul lunetei Schmidt & Bender, de exemplu un tip 3-12 x 50 sau 4-16 x 50, când reticulul este montat între obiectivul 12 și componentele optice 16 de putere variabilă, se constată că punctul de ochire ales, așa cum se va descrie mai detaliat în cele ce urmează, pe reticul, nu se variază când trăgătorul reglează focarul lunetei, către interior sau către exterior, pentru a găsi puterea cea mai bună pentru o tragere dată.

După cum se observă în fig.2, reticulul 18 preferat, conform prezentei invenții, este format dintr-un disc plat 19 sau pastilă, realizat din sticlă optică, efectiv transparentă, sau un alt material convenabil pentru fabricația de lentile optice. Discul 19 are două fețe, efectiv paralele. Un fir 20 reticular, principal, vertical este prevăzut pe o față a discului 19 menționat, folosind metode clasice, de exemplu, gravură, imprimare sau aplicarea unor fire de diametru cunoscut. Se preferă gravura. Firul 20 reticular, principal, vertical împarte discul în două părți egale și intersectează centrul optic 21 al reticulului 18. Este prevăzut, de asemenea, un fir 22 reticular principal, orizontal care, cel mai bine, intersectează firul reticular, principal, vertical într-o poziție situată deasupra centrului optic 21. Poziționarea firului 22 reticular principal, orizontal în acest mod, asigură un câmp suplimentar de vedere, care este necesar pentru o tragere precisă la distanțe lungi, în acest fel, firul 20 reticular, principal, vertical și firul reticular, principal, orizontal formează patru cuadranți; un cuadrant superior - drepta, un cuadrant superior - stânga, un cuadrant inferior - stânga, și un cuadrant inferior - dreapta, atunci când sunt privite printr-o lunetă montată în mod adecvat pe țeava unei arme de foc, așa cum se observă în fig.4.

O multitudine de fire 24 reticulare, secundare, orizontale sunt prevăzute de-a lungul firului 20 reticular, principal, vertical, preferabil, atât deasupra, cât și dedesubtul firului 22 reticular principal, orizontal pentru a ajuta la efectuarea reglajelor în bătaie (lungime] și pentru localizarea unui punct de ochire adecvat pe reticul, în raport cu distanța până la țintă. Unele din aceste fire reticulare, secundare, orizontale sunt prevăzute cu niște simboluri unice 28 care sunt utile pentru localizarea unui fir reticular, orizontal, particular. Aceste simboluri 28, pot fi numere așa cum se arată în fig.2, litere sau alte simboluri. Simbolurile 28 sunt folosite numai în scopuri de identificare.

O multitudine de fire 26 reticulare secundare, verticale, uniform distanțate, sunt prevăzute pe cel puțin unele din firele 24 reticulare, secundare, orizontale pentru a ajuta trăgătorul la efectuarea reglajelor de derivă (influența vântului) și pentru localizarea unui punct adecvat de ochire, pe reticul, în raport, atât cu deriva, cât și cu bătaia, distanța față de țintă.

Se prevede, de asemenea, cel mai bine în cuadrantul inferior-stânga, un mijloc pentru determinarea distanței (bătăii). După cum se obseră în fig.2, telemetrul 30 include un braț vertical 32 și un braț vertical 34 de intersectare. Brațul vertical 32 este prevăzut cu o multitudine de fire reticulare orizontale, uniform distribuite care intersectează respectiv brațul vertical 32, iar brațul orizontal 34 este prevăzut cu o mulltitudine de fire reticulare, uniform distribuite,care se extind, preferabil, în jos. Cel puțin unele dintre firele reticulare pentru determinarea distanței sunt marcate pentru a corespunde unei scale utile pentru determinarea distanței [bătăii].

Distanțarea firelor reticulare pentru determinarea distanței se bazează, cel mai bine, pe o scală neconvențională, denumită scală cu țoii de unghi.

Un țol de unghi este definit ca fiind acel unghi, [sau acea distanță de pe reticul], care acoperă [subîntinde] exact un țol [25,4 mm] la 100 de iarzi (91,44m).

Pe reticulul arătat în fig.2, un țol de unghi reprezintă distanța dintre oricare două fire reticulare, adiacente ale telemetrului. Adică, spațiul dintre oricare două fire reticulare adiacente ale telemetrului va acoperi sau va conține exact o țintă de un țol la 100 de iarzi (91,44m).

RO 118681 Β1

O scală similară metrică, denumită scala centimetri de unghi poate fi, de asemenea, folosită, la care un centimetru de unghi reprezintă distanța de pe reticul, care acoperă [subîntinde] exact 1 cm la 100 m. Scale clasice, de exemplu, scala minut de unghi sau scala Mii radian, pot fi, de asemenea, folosite, însă nu sunt preferate întrucât acestea sunt mai puțin intuitive la folosire și fac mai dificilă estimarea precisă a unor distanțe lungi. 245 Distanța dintre firele reticulare, secundare de pe firele reticulare, principale, verticale și orizontale este, de asemenea, determinată cu referire la scala folosită pentru telemetru. în cazul reticulului arătat în fig.2 se poate vedea, prin raportare la respectivul telemetru, că distanța dintre firele reticulare, secundare, notate cu 5 și 6, reprezintă 5 țoii de unghi. Un fir reticular, secundar, orizontal, mai scurt apare între firele reticulare orizontale 5 și 6, la poziție 250 de 2,5 țoii de unghi de la oricare fir reticular, orizontal, secundar 5 sau 6. Firele reticulare verticale, secundare 26, așa cum sunt arătate în fig.2, sunt distanțate între ele prin 5 țoii de unghi.

Grosimea liniilor se determină, preferabil, de asemenea, cu referire la scala de telemetrare folosită. Pentru exemplul de realizare preferat, arătat în fig.2, grosimea firului 20 255 reticular, principal, vertical și a firului 22 reticular, principal, orizontal este de 0,5 țoii de unghi, iar grosimea preferată a firelor reticulare, secundare, verticale și orizontale este de 0,25 țoii de unghi. Brațele 32 și 34 ale telemetrului și firele reticulare (5,10 și 15) ale telemetrului au grosimea, preferabil, de 0,25 țoii de unghi, iar firele reticulare intermediare de telemetrare au grosimea, preferabil, de 0,1 țoii de unghi. 260

Pentru a folosi luneta cu reticulul, conform prezentei invenții, este de preferat ca trăgătorul să se familiarizeze în prealabil cu caracteristicile armei și muniției ce se folosește. Luneta și reticulul pot fi calibrate pentru a lucra cu aproape orice fel de armă. Pentru a calibra luneta și reticulul, trăgătorul determină mai întâi, proprietățile balistice pe baza caracteristicilor armei și muniției ce trebuie folosită. De exemplu, să presupunem că arma ce se fo- 265 losește este o pușcă Boit Action Rifle, cu calibru de 12,7 mm (0,5 țoii), model M-93, cu țeava de 762 mm (30 țoii), construită de uzinele Harris Gunworks din Phoenix, Arizona. Cartușul ales este un cartuș pentru mitralieră Browning cu calibrul de 12,7 mm, [0,5 țoii), fiecare fiind construit dintr-un tub de alamă (fabricat de firma Winchester), o capsă (CCI # 35), pulbere (218 grain¹; ACC # 8700,1 grain = 0,0648 grame Accurate Arms Powder) și un glonț (glonț 270 AMAX Match, 75° grain, Hornady, coeficient balistic 0,750). Având aceste date se poate folosi un calculator electronic pentru derularea unui program balistic în scopul de a determina căderea glonțului pentru această combinație armă/muniție. Este de preferat un program de calculator elaborat de W.R.Frenchu, cu titlul Balistic V.4.O, cu drepturi rezervate în anul 1988, bazat pe tabelul Ingalls. Totuși, pot fi folosite și alte programe, de exemplu, 275 Balistic Explorer for Windows, vândut de către Oehler Research din Austin, Texas.

După introducerea datelor necesare pentru cartuș și alte date, de exemplu, altitudine, temperatură, presiune atmosferică etc., calculatorul poate calcula punctele de impact pentru diferite distanțe. A se vedea, de exemplu, fig.5 care prezintă un tabel de aducere la zero, pentru 500 iarzi (457,2 m). Pot fi calculate și alte tabele de aducere la zero pentru alte 280 distanțe. Distanța de 500 iarzi (457,2 m) a fost aleasă aici numai pentru scopuri ilustrate. Pentru a-l ajuta pe trăgător să înțeleagă cum să calibreze reticulul, poate fi folosit un formular de lucru așa cum este cel prezentat în fig.6.

După efectuarea operațiilor de mai sus, trăgătorul poate alege mărimea ariei țintei ce trebuie lovită folosind un reticul, conform prezentei invenții. De exemplu, aria țintei ar 285 putea avea un diametru de 6 țoii (152,4 mm), 10 țoii (254 mm) și 12 țoii (304,8 mm) 36 țoii (914,4 mm), 48 țoii (1219,2 mm) etc. O lovitură, oriunde în aria țintei, este apreciată ca lovitură directă. Pentru scopurile urmărite prin acest exemplu s-a folosit o arie a țintei de 12 țoii (304,8 mm) pentru o distanță a loviturii directe de 1000 iarzi (914,4 m) și o arie a țintei de țoii (914,4 mm) de la 1100 iarzi (1005,4 m) până la 1650 iarzi (1501,76 m). 290

RO 118681 Bl

Când trăgătorul vede reticulul prin ocular, firele reticulare, orizontale, de unghi pot fi și ele văzute, în acest fel, distanța dintre firul 22 reticular, orizontal, principal arătat în fig.2 și primul fir reticular orizontal, secundar de sub firul 22 reticular, orizontal principal este de 2,5 țoii de unghi. Distanța dintre firul 22 reticular principal, orizontal și firul reticular, secundar, orizontal 5 este de 15 țoii de unghi. Aceasta înseamnă că firele reticulare, adiacente ar cuprinde (subîntinde) o țintă de 2,5 țoii la 100 iarzi (91,44 m). Spațiul dintre firul reticular, orizontal, principal și firul reticular, orizontal, secundar 5 ar acoperi o țintă de 15 țoii la 100 iarzi (91,44 m). La 200 de iarzi, (182,88 m) firele reticulare adiacente vor cuprinde [subîntinde) o țintă de 5 țoii (127 mm), iar spațiul dintre firul reticular, orizontal, principal și firul reticular secundar 5 ar acoperi o țintă de 30 țoii (762 mm). La 600 de iarzi (548,64 m), firele reticulare adiacente vor cuprinde o țintă de 15 țoii (381 mm), spațiul dintre firul reticular, principal, orizontal și firul reticular secundar, orizontal 5 ar acoperi o țintă de 90 țoii și așa mai departe. După cum se poate vedea, există o relație liniară scala țoii de unghi și distanța pănă la țintă exprimată în iarzi.

Folosind un tabel, cum este cel prezentat în fig.5, și un formular de lucru, cum este cel prezentat în fig.6, trăgătorul poate să etaloneze o lunetă, conform prezentei invenții, pentru o armă dată și o muniție aleasă, în acest exemplu, un tabel de aducere la zero, pentru 500 iarzi a fost ales în scop ilustrativ. De aceea, trăgătorul marchează firul 22 reticular principal, orizontal pe formularul de lucru, cu numărul 500, de exemplu, dacă ținta ar fi exact la o distanță de sub 500 iarzi, trăgătorul ar alege un punct de ochire situat de-a lungul firului 22 reticular principal, orizontal pentru a lovi ținta. Valoarea distanței firului reticular, secundar, orizontal situată sub firul principal, orizontal poate fi apoi calculată. Estimând o valoare cuprinsă între 600(548,64 m), și 700 iarzi, (640,08 m) trăgătorul poate să determine valoarea cea mai apropiată prin calculul țolilor de unghi la 600 și 700 iarzi (care corespunde căderii):

2,5 țoii de unghi _{χ 60Q iarzj = 15},_{w to/j de unghj}100 iarzi

2,5 țoii de unghi _{χ 7QQ jarzj = 1750 tojj de unghj}100 iarzi

Aceste valori calculate sunt potrivite cu valorile arătate în tabelul Ingalls ales, în acest exemplu, tabelul de zero de 500 iarzi, prezentat în fig.5.

Distanța de 600 iarzi de pe tabel arată o traiectorie de 18,4 țoii. Distanța de 700 iarzi de pe tabel arată o traiectorie de 44,6 țoii. Deoarece, căderea calculată a glonțului, la primul semn de marcaj orizontal, secundar este de 15,1 țoii și aceasta se corelează cel mai strâns cu traiectoria arătată în tabelul Ingalls pentru 600 iarzi (18,4 țoii), primul fir reticular, secundar, orizontal de sub firul reticular, principal, orizontal se marchiază pe formulatorul de lucru ca 600 de iarzi. Deși, impactul efectiv al glonțului ar fi cu 3,3 țoii sub punctul mort al suprafeței țintei cu diametrul de 12 țoii (18,4-15,1=3,3) acesta este suficient de apropiat deoarece, o lovitură este considerată a fi orice se află în interiorul ariei țintei de 12 țoii. în continuare, trăgătorul poate să repete acest proces în scopul de a calibra reticulul pentru fiecare fir reticular, secundar, orizontal de sub firul reticular, principal. Rezultatele din acest exemplu pot fi folosite pentru a trage în orice țintă din interiorul unei distanțe de pănă 1700 iarzi (1544,48 m). Rezultatele care se bazează pe folosirea acestei metode pot fi observate în formularul din fig.7. Niște distanțe mai lungi pot fi, de asemenea, etalonate folosind un tabel de zero pentru o distanță mai lungă (de exemplu, orice dintr-un tabel de zero la 600 de iarzi până la un tabel de zero la 2500 iarzi).

RO 118681 Β1

Ca alternativă, trăgătorul poate să localizeze firul reticular, secundar, în scopul folosirii la ochirea unui punct pentru o distanță specifică. De exemplu, folosind același tabel de zero la 500 de iarzi (457,2 m), din fig.5, dacă trăgătorul dorește să lovească o țintă la 1100 iarzi, (1005,84 m) el estimează două sau trei fire reticulare secundare, orizontale care ar putea încadra firul reticular, secundar, orizontal de folosit ca punct de ochire. Trăgătorul presupune că firul reticular corect se află între firul reticular indentifcat ca 6 și firul reticular identificat ca 8. Apoi, se efectuează același calcul: - firul reticular # 6;

țoii de unghi _{χ 1WO} _ _{22g Mi de unghi}100 iarzi

- firul reticular # 7;

²⁵ toli_dejunghi _{χ 110Q jarzj = 2}75 toii de unghi 100 iarzi

- firul reticular # 8;

țoii de unghi _{χ 11gg jarzj = 33g unghi}100 iarzi

Privind tabelul de 500 iarzi, se găsește că respectiva cădere a glonțului la 1100 iarzi este de 247 țoii (6273,8 mm). Această valoare se situează aproape la jumătatea drumului. Pentru a verifica de două ori această estimare, trăgătorul poate să efectueze calculul pentru un fir reticular, secundar, nemarcat, situat între firul reticular 6 și firul reticular 7, care este localizat cu 22,5 țoii de unghi sub firul reticular, orizontal, principal:

22,5 țoii de unghi _{χ 1W0 jarzj = 2475 to/j de unghj}100 iarzi

Această valoare aproximează cel mai strâns traiectoria, conform tabelului Ingalls de zero la 500 iarzi, folosit pentru acest exemplu, și, dacă se folosește, trebuie să corespundă unui punct situat exact cu 0,5 țoii dezaxat față de punctul mort.

Odată ce luneta cu vizorul a fost etalonată pentru arma și muniția specificată, trăgătorul poate să testeze valorile calculate în raport cu performanța efectivă la o anumită distanță. Valorile generate, folosind proiecții pe calculator, tabele și calcule balistice reprezintă numai un ghid: totuși, ele trebuie să fie foarte apropiate de performanța reală. Se preferă ca valoarea distanței finale asociată fiecărui fir reticular, secundar, orizontal, să se bazeze pe o încercare a liniei de ochire, efective, a armei și muniției alese, la diverse distanțe. Pentru confirmarea finală a valorilor estimate, trebuie să se folosească minimum trei lovituri.

Odată ce reticulul a fost etalonat așa cum s-a prezentat mai sus, el poate fi folosit pe teren pentru descoperirea, reperarea și lovirea unor ținte de toate mărimile, la distanțe necunoscute, foarte lungi. în funcție de distanța preferată, pentru exemplul de realizare prezentat, aceasta este de cel puțin 500 iarzi [457,2] pănă la 2500 iarzi (2286 m), admițând că combinația armă/muniție aleasă este capabilă să lovească precis o țintă la aceste distanțe. O lunetă echipată cu reticul, conform prezentei invenții, ar putea fi folosită pentru a lovi ținta la distanțe mai scurte ca și la distanțe mai lungi, fiind limitată numai de capacitate armei și de vederea trăgătorului.

340

345

350

355

360

365

370

375

380

385

RO 118681 Β1

Reticulul preferat, arătat în fig.2, poate fi folosit ușor pentru a determina precis 390 distanța pănă la o țintă a cărei mărime este cunoscută sau poate fi estimată. De exemplu, pentru o arie a unei ținte de 36 țoii, (914,4 mm), plasate la o distanță necunoscută față de trăgător, trăgătorul trebuie numai să alinieze marginea din dreapta a țintei cu brațul vertical 32 al temetrului, astfel, încât brațul orizontal 34 al telemetrului să apară că trece prin centrul ariei țintei. Dacă, de exemplu, marginea din stânga a țintei se extinde pănă la firul reticular 395 corespunzător la 6 țoii de unghi, atunci mărimea observată a țintei reprezintă 6 țoii de unghi, iar distanța până la țintă se calculează cu relația de mai jos:

„. . , ,. ., toii de unghi al mărimii reale x 100 Distanta (iarzi) = ^j----------------------------țoii de unghi ai mărimii observate

400 în acest exemplu concret, vom avea:

Distanța (iarzi) = ^36x100 = ³⁶⁰⁰ = 600 iarzi (548,4) m

6

405

Ca un alt exemplu, presupunem că trăgătorul observă un elan, la distanță,mâncând legume din grădina de lângă casă.

Făcând o comparație cu înălțimea ușii casei, trăgătorul estimează că mărimea elanului este de 1,8 m la umăr. La observarea acestei ținte în reticul, trăgătorul aliniază 410 brațul orizontal 34 al telemetrului cu nivelul solului pe care elanul stă în picioare, iar brațul vertical 32 al telemetrului este aliniat cu umărul elanului. Trăgătorul determină că umărul elanului atinge firul reticular marcat cu 5:

Distanta = — 100 = 1440 iarzi (1316,7 m)

415 ’ 5

Odată ce distanța a fost determinată, trăgătorul poate apoi să aleagă punctul de ochire, adecvat, pe reticulul etalonat fără a fi nevoie să-și mute privirea de la țintă și fără să facă nici un fel de reglaje suplimentare.

420 Deoarece, adesea nu este posibil să se estimeze corect problemele de derivă [influența vântului), de-a lungul distanței, în special, în cazul distanțelor mari, cel mai ușor lucru pentru un trăgător experimentat este ca el să folosească reticulul, conform prezentei invenții, pentru a face corecții după ce s-a observat o abatere a loviturii. După cum s-a menționat mai sus, firele reticulare, verticale, secundare sunt distanțate, uniform din 5 în 5 țoii de unghi, 425 care asigură o scală pentru reglarea unei a doua lovituri către țintă. De exemplu, un glonț cu calibru de 0,5 țoii (12,7 mm) este tras la o țintă situată la o depărtare de 1500 iarzi (1371,6 m). Intersecția dintre firul reticular, vertical, principal și firul reticular, orizontal, secundar identificat cu numărul 11 reprezintă punctul de ochire ales. S-a observat că glonțul deviază, aproximativ două fire reticulare, verticale, secundare către dreapta față de centru.

430 Pentru a corecta această abatere, trăgătorul trebuie doar să deplaseze punctul de ochire la intersecția dintre al doilea fir reticular, vertical, secundar, din dreapta firului reticular, vertical, principal, și firul reticular orizontal notat cu numărul 11 deplasând efectiv țeava armei spre stânga cu distanța adecvată pentru a compensa deriva (abaterea provocată de vânt). De asemenea, dacă glonțul trece prin țintă prea sus sau prea jos, trăgătorul poate să folosească

435 marcajele orizontale, secundare pentru a regla distanța. De exemplu, dacă glonțul se observă că trece cu două marcaje orizontale, deasupra punctului de ochire ales, când trece de